Plângere Google Earth - Avocat Iosub

Dosar nr. ####/291/2017 -anulare proces verbal de contravenţie#

Cod ECLI ECLI:RO:TBNMT:2018:018.######

R O M Â N I A

TRIBUNALUL #####

SECŢIA I CIVILĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Şedinţa publică din data de 17.10.2018

DECIZIA CIVILĂ NR. ####

Instanţa constituită din:

Preşedinte: ####### ######## – judecător

                        ######### ##### – preşedinte secţie

             ######## ######## – grefier

Pe rol se află soluţionarea apelului declarat de petentul ######### #### ### domiciliat în Suceava, #### ###### ######### ### ##, ### ##, ### ##, jud. Suceava, împotriva sentinţei civile nr. ### din 20.02.2018 pronunţată de Judecătoria #####, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al judeţului ##### cu sediul în ###### #####, #### ######## ### ##, #### #####.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, au lipsit părţile.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă care învederează instanţei următoarele:

obiectul pricinii: anulare proces verbal de contravenţie;
stadiul judecăţii: apel; primul termen de judecată; procedura de citare cu părţile este legal îndeplinită;
apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă;
alte aspecte procesuale: în urma verificărilor efectuate în sistemul informatizat ECRIS pentru primul termen de judecată de astăzi, s-a constatat că nu există alte dosare formate ca urmare a unor cereri formulate de aceleaşi părţi, împotriva aceloraşi persoane şi având acelaşi obiect ca în prezenta cauză, drept pentru care s-a întocmit referatul anexat, în conformitate cu dispoziţiile art. 107 din Regulamentul de ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti;

Constatând că, termenul de astăzi reprezintă primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, tribunalul procedează la verificarea competenţei generale, materiale şi teritoriale, conform art. 131 din Codul de procedură civilă, stabilind că este competent să judece pricina sub toate aspectele în raport şi de Hotărârea nr. 219 din data de 20.03.2018 a Consiliului Superior al Magistraturii. De asemenea, constată că apelul a fost formulat şi motivat cu respectarea termenului prevăzut de lege, fiind achitată taxa de timbru în cuantum de 20 lei..

Instanţa constată terminată cercetarea dosarului, iar faţă de împrejurarea că s-a solicitat, în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a Cod de procedură civilă, judecata cauzei şi în lipsă, declară în temeiul art. 394 Cod de procedură civilă, dezbaterile închise şi reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL,

    Asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

  Prin sentinţa civilă nr. ### din data de 20.02.2018 pronunţată de Judecătoria #####, a fost respinsă plângerea contravenţionala formulată de petentul ######### #### ### în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul ######## de Politie #####, şi împotriva procesului verbal de contravenţie ##### #### ### ######/19.07.2017, ca vădit neîntemeiată. În temeiul dispoziţiilor art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a) Cod procedură civilă s-a dispus amendarea petentului cu suma de 500 lei.

Pentru a pronunţa sentinţa, prima instanţă de fond a reţinut că prin plângerea formulată petentul a arătat că procesul verbal prin care a fost sancţionat contravenţional pe motiv că ar fi circulat cu viteza de 105 km/h în interiorul localităţii Secuienii Noi, nu este adevărat.

A susţinut că fapta nu a fost descrisă corespunzător, nefiind precizate datele de identificare ale aparatului radar şi nici locul exact unde s-a săvârşit fapta contravenţională, menţionându-se doar DN2.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment, având în vederea conduita corectă a petentului până în prezent şi lipsa de pericol social a faptei săvârşite.

În drept, a invocat dispoziţiile OG nr.2/2001, HG nr.######### şi OUG nr. 195/2002.

În termen legal, intimatul IPJ ##### a formulat întâmpinare în condiţiile art. 205-208 Cod procedură civilă, solicitând respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, intimatul a învederat instanţei că la data de 19.07.2017, orele 08:44, petentul a condus autoturismul marca #### A4 cu nr. de înmatriculare ######### pe DN2 E85 în interiorul localităţii Secuienii Noi, #### #####, cu viteza de 105 km/h (+55 km/h), viteză stabilită cu aparatul radar montat pe auto MAI 34689, înregistrată pe HDD NT 24.

Cu ocazia aducerii la cunoştinţă a conţinutului procesului verbal, contravenientul a făcut propriile menţiuni, semnând de luare la cunoştinţă şi de primire a exemplarului nr. 2 al procesului verbal de constatare a contravenţiei.

Drept dovada, intimatul a depus următoarele înscrisuri: copia buletinului de verificare metrologica nr.BBSC-02.01.2210/13.04.2017, atestatul nr.23/14.04.2010 al operatorului radar ###### ###### şi înregistrarea video cu autovehiculul cu nr. #########.

Instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri şi înregistrarea video, apreciindu-le utile, pertinente şi concludente soluţionării cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin procesul verbal de contravenţie ##### #### ### ######/19.07.2017 întocmit de intimatul IPJ #####, petentul a fost sancţionat contravenţional cu 9 puncte amendă în cuantum de 1.305 lei, iar ca măsură complementară s-a dispus reţinerea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, reţinându-se în sarcina sa că la data de 19.07.2017, orele 08:44, petentul a condus autoturismul marca #### A4 cu nr. de înmatriculare ######### pe DN2 E85 în interiorul localităţii Secuienii Noi, #### #####, cu viteza de 105 km/h (+55 km/h), viteză stabilită cu aparatul radar montat pe auto MAI 34689, înregistrată pe HDD NT 24.

Petentul a semnat procesul verbal de contravenţie, făcând propriile menţiuni.

În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG nr.2/2001, instanţa a constatat că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare a contravenţiei.

Potrivit art.34 din OG nr. 2/2001, instanţa investita cu o asemenea cerere trebuie sa verifice legalitatea, temeinicia si sa hotărască cu privire la sancţiunea aplicată de agentul constatator.

Sub aspectul legalităţii, analizând modul de întocmire a procesului-verbal, instanţa a constatat că acesta respectă dispoziţiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenţie conţine menţiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator. Procesul-verbal conţine şi obiecţiunile formulate de petent.

Aşadar, sub aspectul legalităţii procesului verbal de contravenţie, instanţa a constatat că acesta cuprinde menţiunile prevăzute de art. l6- l7 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care în lipsă ar putea atrage nulitatea absolută.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenţie, instanţa a constatat că art. 6 #### nu conferă impunitate contravenienţilor, ci garanţii ale unui proces echitabil.

Prin urmare, instanţa a avut în vedere si cele statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza #### ### împotriva României (cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011). Astfel, Curtea a reţinut că, într-o plângere contravenţională, invocarea de către instanţe a prezumţiei de legalitate si validitate a procesului-verbal de contravenţie, cu consecinţa obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea caracter neaşteptat, având în vedere dispoziţiile naţionale incidente în materia contravenţională. Curtea Europeana a Dreptului Omului a subliniat importanta că, în cadrul unui proces având ca obiect plângere contravenţională, instanţa naţională sa-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-şi expune cauza în condiţii de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv in sarcina părţii responsabilitatea modalităţii efective în care a înţeles sa uzeze de drepturile sale procedurale. Curtea a constatat în această cauză că singurele probe pe baza cărora instanţele naţionale puteau pronunţa o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator iar, în condiţiile in care reclamantului i s-a dat posibilitatea pe tot parcursul procesului să-şi dovedească afirmaţiile, acesta nu a fost plasat intr-o situaţie dezavantajoasa, astfel încât nu a fost încălcat art. 6 ####.

Aparatul radar tip Autovision, ##### ### ###, montat pe autospeciala politiei cu nr. de înmatriculare MAI 34689, verificat metrologic conform certificatului depus la dosar, a fost deservit de agentul ###### ######, deţinător de atestat operator radar, care a acţionat pentru disciplinarea conducătorilor auto care încalcă regimul legal de viteză, acesta înregistrând viteza de deplasare a autoturismului petentului.

Cat priveşte înregistrarea video depusă la dosar de către I.P.J. #####, instanţa a constatat că aceasta îndeplineşte toate cerinţele N.M.L. 021-05 pentru a putea fi folosita drept proba în dosar, punând în evidenţă numărul de înmatriculare al autoturismului, precum şi faptul că petentul circula în localitate.

De asemenea, instanţa a constatat că pentru aparatele electronice de măsurare a vitezei, s-a stabilit o eroare maximă tolerată în limitele căreia aparatul este apreciat că funcţionează corect. În aceste condiţii, valorile indicate de aparatele radar utilizate pentru măsurarea vitezei, verificate metrologic, trebuie luate ca atare, neputându-se interveni prin calcule suplimentare asupra vitezelor stabilite de acestea.

Referitor la îndeplinirea condiţiilor de fond, prin art. l2l alin.1 din HG nr. 1391/2006, pentru aprobarea ROUG nr. l95/2002, legiuitorul a prevăzut obligaţia conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus. Astfel, potrivit art.49 alin.1 din OUG nr. 195/2002, limita maximă în localitate e de 50 km/h.

Din coroborarea materialului probator administrat în cauză, instanţa a constatat că intimatul IPJ #####, prin înscrisurile şi înregistrarea video depuse la dosar, a făcut dovada temeiniciei şi legalităţii procesului verbal de contravenţie, în timp ce petentul nu a adus nici o dovada contrară care să înlăture cele consemnate în procesul verbal, simpla afirmaţie că nu ar fi circulat cu o asemenea viteză nefiind suficientă pentru a combate cele probate de intimat.

De asemenea, instanţa a apreciat ca la aplicarea sancţiunii contravenţionale agentul constatator a avut în vedere dispoziţiile art. 5 si art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001, sancţiunea aplicată fiind proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit şi urmarea produsă, dar şi de circumstanţele personale ale contravenientului, ţinându-se cont de criteriile de individualizare prevăzute de lege.

Reţinând vinovăţia petentului, dar şi gradul de pericol social deosebit de ridicat al contravenţiei săvârşite, instanţa de fond a respins plângerea petentului ca vădit neîntemeiată şi a menţinut ca temeinic şi legal procesul verbal de contravenţie întocmit de intimatul IPJ #####.

Raportat la modul de formulare a plângerii – nefiind indicat nici un motiv real şi concret de nulitate a procesului verbal, la felul în care petentul a încercat să speculeze şi să distorsioneze aspecte clare ale legislaţiei, la lipsa oricăror diligenţe din partea petentului pentru a face dovada contrară celor descrise în procesul verbal şi la felul în care petentul a încercat să speculeze orice breşă din apărarea intimatului doar în speranţa de a scăpa de răspundere, instanţa de fond a apreciat că acţiunea în justiţie a petentului nu este conformă cu prevederile art. 12 Cod procedură civilă şi astfel în cauză se impun a fi aplicate prevederile art. 187 alin.1 pct.1 lit. a) Cod procedură civilă.

Potrivit art. 12 Cod procedură civilă:” drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi. Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii şi la plata unei amenzi judiciare. De asemenea, partea care nu îşi îndeplineşte cu bună credinţă obligaţiile procesuale răspunde potrivit alin.2”.

Dreptul subiectiv civil al unei persoane reprezintă „posibilitatea recunoscută de lege subiectului activ în virtutea căreia acestea poate, în limitele dreptului şi a moralei, să aibă o anumită conduită, să pretindă o conduită corespunzătoare de la subiectul pasiv şi să ceară concursul forţei coercitive a statului în caz de nevoie” (Drept Procesual Civil, vol. I – Dr. ####### ####### – Editura Universul Juridic).

Atunci când doreşte să pornească un proces, deci să-şi valorifice dreptul la acţiune, o persoană trebuie să fie lămurită asupra următoarelor chestiuni: dacă întruneşte cerinţele legii pentru a fi parte în proces atât ea cât şi persoana pe care o va chema în judecată; dacă deţine probe cu care să-şi dovedească pretenţiile; dacă acţionează singură sau apelează la ajutorul unei terţe persoane – avocat sau neavocat -; dacă a îndeplinit formalităţile necesare pentru declanşarea procesului – dacă se impun asemenea formalităţi (taxă timbru, procedură prelalabilă, etc); dacă instanţa pe care doreşte să o investească cu cererea sa este sau nu competentă. Toate cerinţele de mai sus trebuie întrunite cumulativ. #### sunt îndeplinite toate cerinţele atunci persoana interesată va putea să apeleze la acţiune şi să declanşeze procesul.

În cazul în care nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute acţiunea apare ca exercitată cu rea credinţă, cu ignorarea prevederilor legale şi astfel se încadrează în prevederile art. 12 din Cod procedură civilă citate mai sus.

Prin plângerea introdusă în faţa instanţei petentul nu a pretins protejarea unui drept al său încălcat în vreun mod de către intimat prin întocmirea procesului verbal, ci a încercat doar să speculeze atât prevederile legale cât şi omogenitatea probatoriului organului constatator în speranţa de a scăpa de rigorile legii.

Acest aspect nu poate echivala cu noţiunea de cerere temeinică formulată cu bună credinţă în faţa justiţiei, astfel încât prevederile citate devin aplicabile.

Petentul nu a indicat în mod concret în nici un mod ce drept propriu nu i-a fost respectat de către intimat.

Faptul că a fost surprins în momentul în care încălca legea nu justifică petentului dreptul de a încerca să scape de rigorile acesteia prin invocarea gratuită a unor sperate nereguli ale actului încheiat de intimat.

Petentul a abuzat efectiv de dreptul său de a formula acţiuni în justiţie, acestea din urmă fiind apreciate ca legitime şi temeinic doar atunci când vizează protejarea unui drept subiectiv realmente nerespectat.

Când acţiunea nu este formulată potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscută de lege, dreptul la plângere apare ca exercitat abuziv şi astfel îmbracă forma prevăzută de art. 187 alin.1 pct.1 lit.a) Cod procedură civilă conform căruia:”dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel: 1. cu amendă judiciară de la 100 la 1000 de lei: a) introducerea cu rea credinţă a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice”.

Amenda judiciară este o sancţiune administrativă ce nu are nicio legătură cu aspectele de drept comun invocate într-o acţiune şi vizează în esenţă nerespectarea repetată a normelor de procedură, norme ce includ sesizarea instanţei, dar şi aspecte din cursul procesului cum ar fi lipsa de diligenţă manifestată de petent pentru judecata cu celeritate, probarea aspectelor invocate în acţiune, tăgăduirea unor aspecte evident incontestabile, etc.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a) Cod procedură civilă, prima instanţă a dispus amendarea petentului cu suma de 500 lei.

Împotriva sentinţei primei instanţe de fond a declarat apel petentul ######### #### ### solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii contravenţionale aşa cum a fost formulată şi a înlăturării dispoziţiei de sancţionare a petentului apelant cu amenda judiciară în cuantum de 500 lei.

În motivarea apelului declarat, petentul a arătat că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică, în mod greşit, instanţa de fond a respins plângerea contravenţională, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor care reglementează materia contravenţională.

Instanţa de fond a soluţionat în mod greşit motivul de nulitate a procesului-verbal de contravenţie constând în deficienţa unui element obligatoriu de conţinut al actului de sancţionare al petentului, respectiv nedescrierea completă a locului săvârşirii faptei contravenţionale.

Agentul constatator nu consemnează locul unde s-a săvârşit fapta contravenţională respectiv de exemplu DN 2 KM 436 + 500, precizând doar în mod simplist DN 2, neputându-se astfel determina cu certitudine sectorul de drum unde maşina petentului a fost înregistrată de aparatul radar, neputându-se astfel verifica restricţiile de viteză existente în locaţia săvârşirii presupusei fapte contravenţionale, ceea ce conduce în mod implicit la imposibilitatea verificării temeinicii sancţiunii contravenţionale aplicate.

Potrivit art. 16 din OG nr.2/2001, “procesul verbal de constatare a contravenţiei trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: numele, prenumele contravenientului, descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite”.

Potrivit art. 49 alin. 2 din OUG nr. 195/2002: “pe anumite sectoare de drum din interiorul localităţilor, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoria A si B, si limite de viteza superioare, dar nu mai mult de 80 km/h”, context în care doar menţiunea din procesul verbal privind faptul că fapta contravenţională a fost săvârşită în interiorul localităţii Secuienii Noi fără a se indica si sectorul de drum din respectiva localitate, sector de drum în funcţie de care se pot verifica la modul concret restricţiile de viteză aferente, dovedeşte nelegalitatea sancţiunii aplicate.

In mod eronat instanţa de fond afirmă că înregistrarea video evidenţiază faptul că petentul circula în localitate, în condiţiile în care înregistrarea video nu conţine imagini care să ateste că se afla în localitate (precum semnul de intrare în localitate) – în imaginile video apare câmpul agricol şi într-un plan mult mai îndepărtat de maşina petentului se pot observa nişte clădiri, însă acest lucru nu înseamnă că ne aflăm într-o localitate şi nu conţine imagini privind indicatoarele rutiere care atestă restricţiile de viteză pe respectivul sector de drum.

în vedere cele arătate privind lipsurile înregistrării video prezentate de pârâta intimată, apelantul a învederat că intimata avea posibilitatea de a depune la dosarul cauzei înregistrarea video completă, respectiv imaginile video care surprind momentele anterioare depistării în trafic a petentului (autospeciala poliţiei rutiere era în mişcare, iar nu staţionară), imagini care se puteau certifica dacă într-adevăr se afla într-o localitate sau în afara localităţii, precum şi indicatoarele rutiere care relevau restricţiile de viteză de pe sectorul respectiv de drum.

În sensul celor expuse, a exemplificat prin decizia civilă nr. ######### a Tribunalului #### prin care s-a anulat procesul-verbal de contravenţie motivat de descrierea incompletă a faptei contravenţionale sub aspectului descrierii incomplete a locului unde a fost săvârşită, reţinându-se totodată că “din imagine nu reiese locul unde a fost făcută (fotografia), neexistând nici un reper care să ateste că ar fi făcute pe strada ##### #####”. (hotărâre care poate fi regăsită la adresa de internet http ://vvww.tribunalulcluj .ro/juris_hotarari/pv_contraventie#### #### .pdf).

Tot ca practica judiciară a evocat şi Sentinţa civilă nr. ######### a Judecătoriei ####, unde s-a reţinut că “faţă de faptul că, în cuprinsul procesului verbal nu a fost indicat în mod corespunzător locul săvârşirii contravenţiei de către petent, aceasta omisiune este de natură să îi aducă părţii o vătămare, iar înlăturarea acestei vătămări nu este posibilă decât prin anularea procesului verbal, instanţa neavând posibilitatea de a stabili dacă petentul a efectuat o depăşire neregulamentară sau nu pe sectorul de drum respectiv”.

Viciile de conţinut a procesului-verbal de contravenţie, precum este descrierea incompletă a faptei contravenţionale sub aspectul locului săvârşirii acesteia, se impune să conducă la anularea procesului verbal de contravenţie, cu atâta mai mult când determină imposibilitatea verificării de către instanţă chiar în baza probelor suplimentare prezentate de către pârâta intimată a temeiniciei procesului verbal de contravenţie, sub aspectul limitelor de viteze aferente pe sectorul de drum unde petentul a fost surprins de aparatul radar şi a faptului dacă acesta a fost surprins ori nu în interiorul unei localităţi.

în vedere cele expuse anterior (precum şi motivat de argumentele ce le vom expune la secţiunile 1.2. şi 1.3. din prezentul înscris) a solicitat ca instanţa de apel să încuviinţeze proba cu o adresă către administratorului drumului DN2, respectiv către ######## Naţională de Administrare a ############### ####### SA (fosta ######## Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din ####### # S.A. ) – Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri ####, cu sediul în municipiu ####, #### ######## ####### ### ##, ##### ####, căreia să i se înainteze CD-ul pus la dispoziţie de către pârâta intimată (sau o copie de pe acesta) şi care să i se comunice:

dacă la data de 19.07.2017 sectorul de drum surprins în imaginile video se află în interiorul unei localităţi (şi care anume) ori în afara localităţii cu raportare la indicatoarele de intrare si ieşire în localitate existente la fata locului?
care era la data de 19.07.2017 restricţia de viteză pe sectorul de drum surprins în imaginile video şi dacă respectiva restricţie de viteză era la data de 19.07.2017 marcată prin indicatoare rutiere plasate pe respectivul sector de drum ori într-o zonă proximă respectivului sector de drum?

Face precizarea că potrivit art. 21 alin. 1 din OUG nr.43/1997 “Ministerul Transporturilor este administratorul drumurilor de interes naţional, direct sau prin ######## Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din ####### # S.A. (s. n. actualmente redenumită ######## Naţională de Administrare a ############### ####### SA)”.

Instanţa de fond nu s-a pronunţat pe un alt motiv de nulitate a procesului verbal de contravenţie pe care l-a invocat prin răspunsul la întâmpinare, constând în aceea că agentul constatator a menţionat în cuprinsul procesului verbal de contravenţie că fapta contravenţională a fost săvârşită în interiorul localităţii Secuienii Noi, în condiţiile în care din imaginile video prezentate cu raportare la coordonatele GPS afişate rezultă că a fost surprins de aparatul radar în afara localităţii Secuienii Noi, context în care a solicitat ca instanţa de apel să constate că sancţionarea sa în condiţiile descrise mai sus este nelegală.

Astfel din imaginea video prezentată de pârâta la momentul înregistrării vitezei de 105 km/h, maşina sa se afla la coordonatele geografice GPS +46 51.352 +026 53.231. Introducând aceste date într-un program de coordonate GPS (disponibil on-line pe internet precum de exemplu google earth) se constată că:

respectiva locaţie se află pe E85 în afara localităţii Secuienii Noi (conform înscrisului intitulat extras Google Maps nr. 2 – înscris anexat la răspunsul la întâmpinare – unde localitatea Secuienii Noi este nuanţată cu un gri mai închis la culoare, iar coordonatele GPS amintite la paragraful precedent introduse sunt marcate printr-o imagine de tip balon care se află situată pe E85 în afara zonei nuanţate cu gri închis),
respectiva locaţie se află pe E85 în afara localităţii Secuienii Noi la o distanţă de 776,05 metri faţă de intrarea în localitatea anterior amintită (conform înscrisului intitulat extras Google Maps nr. 3 – înscris anexat la răspunsul la întâmpinare -), respectiva locaţie se află pe E85 la o distanţă de 96,32 metri faţă de intersecţia E85 cu DJ 158 şi DC 85 (conform înscrisului intitulat extras Google Maps nr. 4 – înscris anexat la răspunsul la întâmpinare -),
respectiva locaţie se află pe E85 punctul de reper cel mai apropiat şi relevant fiind staţia Peco Rompetrol (conform înscrisului intitulat extras Google Maps nr.1 – înscris anexat la răspunsul la întâmpinare).

Consemnarea unui alt loc de săvârşire a faptei contravenţionale (în interiorul unei localităţi), decât cel real al surprinderii petentului în trafic (în afara unei localităţi), constituie un motiv de nulitate a procesului verbal de contravenţie, întrucât lipseşte o componentă esenţială din cuprinsul procesului verbal, încălcându-se dispoziţiile art.16 din OG nr.2/2001: “procesul verbal de constatare a contravenţiei trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: (…) descrierea faptei contravenţionale cu indicarea (…) locului în care a fost săvârşită” (fiind evident că legiuitorul impune indicarea locului real al săvârşirii faptei, iar nu a unui loc fictiv din punctul de vedere al realităţii faptice).

în vedere că instanţa de fond nu a făcut nici o referire în sentinţa apelată la răspunsul nostru la întâmpinare şi la înscrisurile propuse ca probe (anexate la respectivul înscris), depune o copie de pe răspunsul la întâmpinare trimis instanţei de fond şi de pe dovada de primire (înscrisurile au fost primite în data de 13.02.2018, termenul de judecată a fost în data de 15.02.2018, iar prima instanţă s-a pronunţat în data de 20.02.2018) şi solicită ca instanţa de apel să ne încuviinţeze proba cu o adresă către Judecătoria #####, pentru a pune la dispoziţie instanţei de apel răspunsul la întâmpinare trimis la Judecătoria ##### (împreună cu documentele anexate şi plicul în care au fost transmise), această solicitare o fac în condiţiile în care respectivele înscrisuri nu există la dosarul primei instanţe, în situaţia în care există renunţ la această solicitare.

Totodată solicită ca instanţa de apel să-i încuviinţeze proba cu înscrisurile anexate la răspunsul la întâmpinare trimis la Judecătoria #####, constând în: 4 extrase Google Earth, 8 planşe foto, date tehnice maşină petent, copii plic poştal şi adresă comunicare întâmpinare, probe în privinţa cărora instanţa de fond nu s-a pronunţat.

Instanţa de fond nu s-a pronunţat pe un alt motiv de nulitate a procesului verbal de contravenţie invocat prin răspunsul la întâmpinare, constând în aceea că a fost sancţionat în mod nelegal de agentul constatator pentru o presupusă depăşire a limitei de viteză cum mai mult de 50km/h, în condiţiile în care sectorul de drum pe care circulam avea o limită de viteză de 70 km/h, iar depăşirea vitezei faţă de cea înregistrată de 105 km/h ar fi doar de 35km/h faţă de restricţia impusă pe respectivul sector de drum, fapt ce nu putea atrage în mod corelativ temeiul în drept invocat de către pârâta intimată în sancţionarea mea (art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002), ci un alt temei în drept (art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG 195/2002) unde sancţiunea contravenţională a amenzii este mai blândă şi nu exista posibilitatea aplicării sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de trei luni de zile, context în care solicită ca instanţa de apel să constate că sancţionarea sa în condiţiile descrise mai sus este nelegală.

Astfel din imaginile video prezentate de pârâtă rezultă că a fost surprins de aparatul radar într-o zonă delimitată prin marcaje haşurate pe asfalt urmată de o bandă specială de virat la stânga.

Din probele pe care le-a depus (planşe foto obţinute din programul Google Earth -înscrisuri anexate la răspunsul la întâmpinare) rezultă că în zona proximă surprinderii sale pe sensul de mers al autospecialei poliţiei prima dată apare o restricţie de viteză de 70 km/h (- înscrisul anexat la răspunsul la întâmpinare intitulat foto nr.1), după care un marcaj de interzicere depăşire (înscrisul anexat la răspunsul la întâmpinare intitulat foto nr.2), după care un marcaj privind un drum secundar (- înscrisul anexat la răspunsul la întâmpinare intitulat foto nr. 3 – în care apare şi zona delimitată prin marcaje haşurate pe asfalt urmată de o bandă specială de virat la stânga unde am fost surprins de autospeciala poliţiei), după care intersecţia E85 cu DJ 158 şi DC 85 (- înscrisul anexat la răspunsul la întâmpinare intitulat foto nr. 4 -) lângă care se află staţia Rompetrol (aspect ce se coroborează cu înscrisul intitulat extras Google Maps nr. 1, înscris anexat la răspunsul la întâmpinare), după care un alt indicator de restricţie de viteză de 70 km/h (- înscrisul anexat la răspunsul la întâmpinare intitulat foto nr. 5 -).

Tot din probele depuse (planşe foto obţinute din programul disponibil on-line pe internet Google Earth menţionate la paragraful precedent) rezultă că în zona proximă surprinderii mele pe sensul de mers al maşinii apare o restricţie de viteză de 70 km/h (înscrisurile anexate la răspunsul la întâmpinare intitulate foto nr. 6 şi 7) exact în zona proximă zonei delimitată prin marcaje hajurate pe asfalt urmată de o bandă specială de virat la stânga unde a fost surprins de autospeciala poliţiei.

Instanţa de fond nu s-a pronunţat pe un alt motiv de nulitate a procesului verbal de contravenţie invocat de către petent prin răspunsul la întâmpinare, constând în aceea că a fost sancţionat în mod nelegal de agentul constatator atâta timp cât din înscrisul depus de pârâta intimată intitulat Certificat de aprobare model rezultă că aprobarea pentru respectivul model de radar cu care a fost surprins în trafic a expirat în data de 13.03.2014, context în care solicit ca instanţa de apel să constate că sancţionarea sa în urma depistării cu un model de cinemometru care nu are o aprobare curentă din partea Biroului ##### pentru Metrologie Legală pentru a fi folosit este nelegală.

Potrivit art. 3 din Instrucţiunile din 14 decembrie 2005 de metrologie legală -I.M.L. 2-05 (publicate în Monitorul Oficial nr. 46 din 18 ianuarie 2006 ) “se supun controlului metrologic legal prin aprobare de model mijloacele de măsurare de lucru care urmează a fi utilizate în măsurările din domeniile de interes public prevăzute la art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie”.

Potrivit art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr.20/1992 “în vederea protejării persoanelor fizice şi juridice împotriva efectului nociv al unor măsurări incorecte sau false, mijloacele de măsurare şi măsurările din domeniile de interes public, cum sunt: relaţiile şi tranzacţiile comerciale, supravegherea traficului de mărfuri şi persoane, protecţia muncii şi a mediului, sănătatea publică, fabricarea şi controlul medicamentelor, operaţiunile fiscale şi poştale, expertizele judiciare şi altele, sunt supuse obligatoriu controlului metrologic al statului”.

Potrivit art. 11 din Instrucţiunile din 14 decembrie 2005 de metrologie legală -I.M.L. 2-05 “Aprobarea de model este valabila pe o perioadă de maximum 10 ani. Termenul de valabilitate poate fi prelungit pentru perioade succesive de maximum 10 ani. Prelungirea termenului de valabilitate se solicita înainte de expirarea valabilităţii aprobării de model”.

în vedere că instanţa de fond nu a făcut nici o referire în sentinţa apelată la răspunsul său la întâmpinare şi la o altă proba propusă prin respectivul înscris (o adresă către Biroul ##### de Metrologie Legală), solicită ca instanţa de apel să încuviinţeze proba cu o adresă către Biroul ##### de Metrologie Legală (cu sediul în Bucureşti, Sos. ##### Barzesti, nr. 11, Sector 4) pentru a ne comunica dacă pentru modelul de radar cu care am fost surprins în trafic s-a prelungit valabilitatea modelului până la data la care am fost surpins în trafic, respectiv 19.07.2017 (autorizarea folosirii respectivului model de radar expirând în data de 13.03.2014 conform înscrisurilor depuse de pârâta intimată).

Instanţa de fond nu s-a pronunţat pe un alt motiv de nulitate a procesului verbal de contravenţie invocat prin răspunsul la întâmpinare, constând în aceea că a fost sancţionat în mod nelegal de agentul constatator atâta timp cât acesta a încălcat articolul 3.2.6. din ##### de Metrologie Legala nr. 021-05, context în care solicită ca instanţa de apel să constate că sancţionarea sa este nelegală, în conformitate cu ##### de Metrologie Legala nr. 021-05, respectiv articolul 3.2.6. “Cinemometrul trebuie sa fie prevăzut cu o funcţie de autotestare, care sa poată pune in evidenta orice defect sau dereglare funcţionala, ce pot avea influenţă asupra exactităţii de măsurare. Aceasta funcţie trebuie sa fie activata automat la fiecare punere in funcţiune a cinemometrului”.

Astfel din înregistrarea pusă la dispoziţie de pârâtă, nu rezultă de nicăieri că agentul constatator a respectat norma de metrologie legală mai sus amintită, respectiv că înainte de punerea în funcţiune a cinemometrului a activat funcţia de autotestare (calibrarea cinemometrului).

Face precizarea apelantul că se referă la punerea în funcţiune proximă faţă de surprinderea sa, căci norma de metrologie legală obligă operatorul radar ca la fiecare punere în funcţiune să activeze funcţia autotestare, iar cu privire la punerea în funcţiune face precizarea că aceasta se referă la pornirea aparatului radar (iar nu a înregistrării, acest lucru se evidenţiază pe imaginea video prin arătarea vitezei/vitezelor cu care se deplasează vehiculele), fiind de notorietate faptul că agenţii de poliţie de la rutieră lasă camera video deschisă însă închid funcţia de detecţie viteză (radar) tocmai ca pentru participanţii în trafic care au detectoare de radar să nu poată detectat radarul, după care activează funcţia detecţie viteză (radar) în proximitatea autovehicolului care li se pare lor că circulă cu viteză. Ei bine tocmai ulterior opririi funcţiei de detecţie viteză (radar) agentul de poliţie este obligat la pornirea funcţiei de detecţie viteză (radar) să activeze funcţia autotestare a cinemometrului (calibrarea acestuia).

In cazul său, din proba înregistrarea video, rezultă că autospeciala poliţiei circula fără funcţia radar (detecţie viteză) respectiv în intervalul orar 08:44:28 – 08:44:49, după care activează funcţia radar exact la întâlnirea autospecialei poliţiei cu maşina petentului (08:44:50), fără ca din imaginea video pusă la dispoziţie să reiasă că organul de poliţie a activat funcţia autotestare radarului, pentru ca acesta să fie calibrat şi să nu consemneze o înregistrare a vitezei eronate.

Dovada că la înregistrare vitezei de 105 km/h aparatul radar era într-o stare de eroare (sau poate că se calibra în acel moment) este faptul că la secunda 08:44:50 când s-a pornit aparatul radar înregistrează viteza de 105 km/h a autoturismului petentului, iar la secunda 08:44:51 înregistrează în mod consecutiv trei viteze de respectiv 86 km/h, 103 km/h si 99 km/h.

evident că din punct de vedere tehnic nu are cum o maşină într-un interval de o secundă să frâneze de la 105 km/h la 86 km/h (adică o reducere de viteză de 19 km/h), iar în cadrul aceleiaşi secunde să accelereze din nou la viteza de 103 km/h (adică o accelerare de 17 km/h) şi să accelereze la 99 km/h (adică o reducere de viteză de 4 km/h), căci numai o apăsare a frânei ia cel puţin o secundă, iar o apăsare a pedalei de accelerare cel puţin o secundă, iar o apăsare din nou a frânei iarăşi cel puţin o secundă, iar mutarea piciorului de pe o pedală la alta ia iar cel puţin o secundă. Prin urmare petentul nu avea cum în interval de o secundă să efectueze trei manevre de apăsare a pedalelor de frână accelerare şi iar frână, care totalizează cel puţin 5 secunde (trei manevre de apăsare a pedalelor şi două manevre de mutare a piciorului de pe o pedală pe alta).

Mai mult de atât maşina petentului conform datelor tehnice ale producătorului maşinii (anexăm înscris date tehnice #### A4) poate atinge viteza de l00 km/h în 9,9 secunde ceea ce înseamnă că aceasta poate accelera maxim 10 km/h într-o secundă, însă tehnic nu se putea ca în mai puţin de o secundă (intervalul 08:44:51 când aparatul radar înregistrează o accelerare de la 86 km/h la 103 km/h şi o frânare de la 99 km/h) maşina petentului să accelereze 17km/h.

în vedere cele expuse de paragrafele precedente, solicită ca instanţa de apel să încuviinţeze proba cu o adresă către Biroul ##### de Metrologie Legală (cu sediul în Bucureşti, Sos. ##### Barzesti, nr. 11, Sector 4), căreia să i se înainteze CD-ul pus la dispoziţie de către pârâta intimată (sau o copie de pe acesta) şi care să comunice: dacă cu raportare la caracteristicile tehnice ale cinemometrului agreate de Biroul ##### de Metrologie Legală,, cele relevate de înregistrarea video în intervalul orar afişat pe imaginea video 08:44:50 – 08:44:51, respectiv cele patru viteze înregistrate în mod consecutiv în dreptul literei T (target) de 105 km/h, 86 km/h, 103 km/h şi 99 km/h, se relevă un mod normal de funcţionare al aparatului radar (adică dacă la modul practic este posibil ca în interval de o secundă cu privire la acelaşi obiect ţintă radarul folosit de pârâta intimată să îi înregistreze viteze diferite cu variaţii descendente şi ascendente bruşte), fie le relevă un defect sau dereglare funcţionala, fie că aparatul radar nu era calibrat (în acele momente îşi efectua autotestarea ori datorită neactivării funcţiei de autotestare) sau o altă cauză, şi dacă în aceste din urmă ipoteze măsurătoarea efectuată poate fi considerată ca relevând viteza reală a autoturismului surprins de cinemometru?

II. Netemeinicia aplicării de către instanţa de fond a unei amenzi petentului în cuantum de 500 lei, în temeiul dispoziţiilor art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă.

Motivarea instanţei de fond sub aspectul relei credinţe a petentului apelant în introducere unei acţiuni vădit netemeinice, constând în aceea că petentul nu ar fi indicat nici un motiv real şi concret de nulitate a procesului-verbal de contravenţie, pe de-o parte nu corespunde realităţii faptice, iar pe de altă parte instanţa de fond uită să consemneze că pe lângă motive de nulitate/nelegalitate a procesului verbal de contravenţie petentul poate invoca şi motive de netemeinicie a acestuia (de asemenea invocate de către petent).

II.B. Totodată se poate constata că în plângerea contravenţională (pct. B din plângerea contravenţională, ultimele paragrafe) s-a arătat că un alt motiv de nulitate este acela că agentul constatator nu consemnează locul unde s-a săvârşit fapta contravenţională respectiv de exemplu DN 2 KM 436 + 500, precizând doar în mod simplist DN 2, neputându-se astfel determina cu certitudine sectorul de drum unde maşina petentului a fost înregistrată de aparatul radar, neputându-se astfel verifica restricţiile de viteză existente în locaţia săvârşirii presupusei fapte contravenţionale, ceea ce conduce în mod implicit la imposibilitatea verificării temeinicii sancţiunii contravenţionale aplicate.

De asemenea s-a precizat că potrivit art. 49 alin. 2 din OUG nr. 195/2002: “pe anumite sectoare de drum din interiorul localităţilor, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoria A si B, si limite de viteza superioare, dar nu mai mult de 80 km/h”, context în care doar menţiunea din procesul verbal privind faptul că fapta contravenţională a fost săvârşită în interiorul localităţii Secuienii Noi fără a se indica şi sectorul de drum din respectiva localitate, sector de drum în funcţie de care se pot verifica la modul concret restricţiile de viteză aferente, dovedeşte nelegalitatea sancţiunii aplicate.

În condiţiile în care există practică judiciară care atestă că descrierea incompletă a faptei sub aspectul descrierii incomplete a locului săvârşirii fptei este de natură a atrage anularea procesului verbal de contravenţie, coroborat cu invocarea unor asemenea deficienţe de către petent (deficienţe care rezultă din însăşi conţinutul procesului verbal de contravenţie), să spui că petentul şi-a exercitat în mod abuziv dreptul de a formula plângere contravenţională (în modalitatea introducerii cu rea credinţă a unei plângeri vădit netemeinice), este excesiv şi încalcă dreptul la liberul acces la justiţie consfinţit de art. 21 din Constituţia României, precum şi dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

II.C. De asemenea se poate constata că în răspunsul la întâmpinare (pct. 2.2 din respectivul înscris), după prezentarea de către pârâta intimată a probei constând în înregistrarea video, s-a mai evocat un alt motiv de nulitate a procesului verbal de contravenţie constând în aceea că agentul constatator a menţionat în cuprinsul procesului verbal de contravenţie că fapta contravenţională a fost săvârşită în interiorul localităţii Secuienii Noi, în condiţiile în care din imaginile video prezentate cu raportare la coordonatele gps afişate rezultă că am fost surprins de aparatul radar în afara localităţii Secuienii Noi.

Astfel din imaginea video prezentată de pârâta la momentul înregistrării vitezei de 105 km/h maşina petentului se afla la coordonatele geografice GPS+46 51.352 +026 53.231.

Introducând aceste date într-un program de coordonate GPS (disponibil on-line pe internet precum de exemplu google earth) vom constata că respectiva locaţie se află pe E85 în afara localităţii Secuienii Noi (am expus pe larg aceste aspecte la secţiunea 1.2. din prezentul înscris).

În condiţiile în care a evocat şi dovedit prin înscrisuri că agentul constatator a consemnat un alt loc de săvârşire a faptei contravenţionale (în interiorul unei localităţi), decât cel real al surprinderii petentului în trafic (în afara unei localităţi), aspecte de natură a atrage anularea procesului verbal de contravenţie (în condiţiile în care există practică judiciară în acest sens), să afirmi că petentul şi-a exercitat în mod abuziv dreptul de a formula plângere contravenţională (în modalitatea introducerii cu rea credinţă a unei plângeri vădit netemeinice), este excesiv şi încalcă dreptul la liberul acces la justiţie consfinţit de art. 21 din Constituţia României, precum şi dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

II.D. Totodată se poate constata că în răspunsul la întâmpinare (pct. 2.3 din respectivul înscris), după prezentarea de către pârâta intimată a probei constând în înregistrarea video, s-a mai evocat un alt motiv de nulitate a procesului verbal de contravenţie constând în aceea că am fost sancţionat în mod nelegal de agentul constatator pentru o presupusă depăşire a limitei de viteză cum mai mult de 50km/h, în condiţiile în care sectorul de drum pe care circulam avea o limită de viteză de 70 km/h, iar depăşirea vitezei faţă de cea înregistrată de 105 km/h ar fi doar de 35km/h faţă de restricţia impusă pe respectivul sector de drum, fapt ce nu putea atrage în mod corealtiv temeiul în drept invocat de către pârâta intimată în sancţionarea mea (art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002), ci un alt temei în drept (art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG 195/2002) unde sancţiunea contravenţională a amenzii este mai blândă şi nu exista posibilitatea aplicării sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de trei luni de zile.

Din probele depuse de petent (planşe foto) rezultă că în zona proximă surprinderii mele restricţia de viteză este de 70 km/h (am expus pe larg aceste aspecte la secţiunea 1.3. din prezentul înscris).

În condiţiile în care a evocat şi dovedit prin înscrisuri că agentul constatator a consemnat în mod greşit limita de viteză aferentă sectorului de drum unde a fost depistat de autospeciala poliţiei rutiere (restricţia fiind de 70 km/h, iar nu de 50 km/h cum a consemnat agentul constatator), aspecte de natură a atrage anularea procesului verbal de contravenţie, să afirmi că petentul şi-a exercitat în mod abuziv dreptul de a formula plângere contravenţională (în modalitatea introducerii cu rea credinţă a unei plângeri vădit netemeinice), este excesiv şi încalcă dreptul la liberul acces la justiţie consfinţit de art. 21 din Constituţia României, precum şi dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

II.E. Totodată se poate constata că în răspunsul la întâmpinare (pct. 2.4 din respectivul înscris), după prezentarea de către pârâta intimată a probei cu înscrisuri, s-a mai evocat un alt motiv de nulitate a procesului verbal de contravenţie constând în aceea că am fost sancţionat în mod nelegal de agentul constatator atâta timp cât din înscrisul depus de pârâta intimată intitulat Certificat de aprobare model rezultă că aprobarea pentru respectivul model de radar cu care am fost surprins în trafic a expirat în data de 13.03.2014, context în care sancţionarea mea în urma depistării cu un model de cinemometru care nu are o aprobare curentă din partea Biroului ##### pentru Metrologie Legală pentru a fi folosit este nelegală.

În condiţiile în care a evocat că din înscrisul depus de pârâta intimată intitulat Certificat de aprobare model rezultă că aprobarea pentru respectivul model de radar cu care am fost surprins în trafic a expirat în data de 13.03.2014, aspecte de natură a atrage anularea procesului verbal de contravenţie (în lipsa dovezii că cinemometru cu care am fost surprins în trafic are o aprobare curentă din partea Biroului ##### pentru Metrologie Legală), să se reţină de prima instanţă de fond că petentul şi-a exercitat în mod abuziv dreptul de a formula plângere contravenţională (în modalitatea introducerii cu rea credinţă a unei plângeri vădit netemeinice), o consideră excesivă şi că îi încalcă dreptul la liberul acces la justiţie consfinţit de art.21 din Constituţia României, precum şi dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cererea de apel a fost legal timbrată cu 20 lei, conform chitanţei de la fila 27.

legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare.

    Tribunalul, analizând sentinţa sub aspectele criticate şi din oficiu, precum şi în conformitate cu dispoziţiile art.480 alin.1 noul Cod de procedură civilă, constată că apelul este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi reţinute:

    Instanţa de apel în conformitate cu dispoziţiile art.477 Cod procedură civilă va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

În fapt, apelantul petent ######### #### ### prin procesul verbal de contravenţie ##### #### ### ######/19.07.2017 întocmit de intimatul IPJ #####, a fost sancţionat contravenţional cu 9 puncte amendă în cuantum de 1.305 lei, iar ca măsură complementară s-a dispus reţinerea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, reţinându-se în sarcina sa că la data de 19.07.2017, orele 08:44, petentul a condus autoturismul marca #### A4 cu nr. de înmatriculare ######### pe DN2, E85 în interiorul localităţii Secuienii Noi, #### #####, cu viteza de 105 km/h (+55 km/h), viteză stabilită cu aparatul radar montat pe auto MAI 34689, înregistrată pe HDD NT 24.

Contravenientul a făcut propriile menţiuni în procesul verbal arătând că nu este de acord cu cele menţionate, că avea o viteză sub 100 km/h şi că autospeciala poliţiei venea din sens opus de mers.

Instanţa de fond a constatat că procesul verbal este legal şi temeinic întocmit de intimata IPJ #####, sancţiunea corespunde gradului de pericol social, fapt pentru care a respins plângerea contravenţională a petentului, aplicându-i totodată şi o amendă judiciară în sumă de 500 lei, pentru exercitarea cu rea credinţă a acestei acţiuni.

Tribunalul analizând motivele de apel raportate la faptele reţinute de agentul constatator prin coroborare cu probele existente la dosarul cauzei va constatat că din punct de vedere al legalităţii modului de întocmire procesul verbal de contravenţie îndeplineşte cerinţele obligatorii prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de dispoziţiile art.16-17 din OG nr.2/2001.

    Sub aspectul temeiniciei actul sancţionator prezintă îndoială asupra faptei, dar şi asupra făptuitorului.

    Singura probă prin care se demonstrează vinovăţia petentului cu privire la fapta contravenţională sancţionată este CD depus la fila 25. 

    Filmarea are ca obiectiv traficul desfăşurat pe DN2 – E85, ####### ##### ## #### ## ##.07.2017 ora 08:44 în localitatea Secuienii Noi. 

    Astfel, instanţa de apel va reţine apărarea apelantului, respectiv că din filmarea înregistrată  pe CD depus de către intimatul IPJ ##### se observă că la minutul 08:44:50 când s-a pornit aparatul radar şi înregistrează viteza de 105 km/h a autoturismului petentului, iar la secunda 08:44:51 înregistrează în mod consecutiv trei viteze de respectiv 86 km/h, 103 km/h şi 99 km/h, însă apar mai multe autovehicole în cadrul aparatului radar. #### în secunda 08:44:52 apare clar autoturismul petentului dar viteza măsurată la acel moment era de 89 km/h – ceea ce verifică susţinerile apelantului cu privire la faptul că nu avut viteza înscrisă în procesul verbal sancţionator. Aşa cum s-a susţinut de apelant prin cererea de apel, din punct de vedere tehnic un autoturism nu poate ajunge, într-un interval de o secundă, prin frânare de la 105 km/h la 86 km/h (adică o reducere de viteză de 19 km/h), iar în cadrul aceleiaşi secunde să accelereze din nou la viteza de 103 km/h (adică o accelerare de 17 km/h) şi să accelereze la 99 km/h (adică o reducere de viteză de 4 km/h), căci numai o apăsare a frânei ia cel puţin o secundă, iar o apăsare a pedalei de accelerare cel puţin o secundă, iar o apăsare din nou a frânei iarăşi cel puţin o secundă, iar mutarea piciorului de pe o pedală la alta ia iar cel puţin o secundă. Prin urmare, instanţa de apel va reţine susţinerile făcute de apelant precum că nu avea cum în interval de o secundă să efectueze trei manevre de apăsare a pedalelor de frână accelerare şi iar frână, care totalizează cel puţin 5 secunde (trei manevre de apăsare a pedalelor şi două manevre de mutare a piciorului de pe o pedală pe alta).

    În aceste condiţii filmarea arată în mod clar şi fără echivoc că nu se poate reţine contravenţia prevăzută de art.121, alin.1, din HG nr.1391/2006, sancţionată de agentul constatator cu o amendă de 1.305 lei şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce potrivit dispoziţiilor art. 102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 rep., cu mijloace obişnuite de vizualizare a CD nu se poate observa numărul maşinii şi viteza imputată petentului potrivit menţiunilor din procesul verbal.

    Or, potrivit principiului in dubio pro reo îndoiala profită contravenientului.

    ###### in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 Cod procedură penală, se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei contravenientului şi să-l achite. 

    Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii). Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor. 

    #### instanţa de apel va constata că pe lângă existenţa unui dubiu cu privire la săvârşirea contravenţiei, proba administrată în cauză şi mai sus analizată, nu a condus la concluzia că o atare contravenţie a fost săvârşită de apelantul petent în cauză. 

    Sub acest aspect se impune a aminti că prin&nbsp;Decizia nr. ### din 18 septembrie 2003, Curtea Constituţională a României a statuat că, prin întocmirea unui proces-verbal contravenţional şi calificarea persoanei sancţionate ca fiind „contravenient(ă)”, nu se încalcă principiul prezumţiei de nevinovăţie, dat fiind că persoana în cauză&nbsp;nu este pusă în faţa unui verdict definitiv de vinovăţie&nbsp;şi de răspundere, ci doar în faţa unui&nbsp;act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. 

    Procesul-verbal de constatare a contravenţiei stabileşte definitiv vinovăţia persoanei în cauză numai în condiţiile în care aceasta nu înţelege să se folosească de căile de atac prevăzute de lege, dar, în această ipoteză, nu se poate reţine că s-a înlăturat prezumţia de nevinovăţie, ci faptul că, nefolosind căile de atac, contravenientul însuşi şi-a recunoscut vinovăţia.

    Se va reţine că vinovăţia este definitiv stabilită, fie atunci când contravenientul atacă în justiţie procesul-verbal de constatare a contravenţiei, iar instanţa respinge plângerea formulată, fie atunci când contravenientul nu înţelege să formuleze plângere contravenţională, ipoteză care echivalează cu recunoaşterea vinovăţiei. De aceea, nu se poate reţine că procesul-verbal,&nbsp;de plano, face&nbsp;dovada vinovăţiei contravenientului, aşa cum se mai susţine prin întâmpinări sau chiar prin motivările unor hotărâri judecătoreşti.

    Totodată, prin&nbsp;Decizia nr. #### din 8 septembrie 2009 Curtea Constituţională a reţinut că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia,&nbsp;este contestată chiar prezumţia de care se bucură. În acest caz,&nbsp;instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea&nbsp;nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie,&nbsp;revenind instanţei de judecată obligaţia&nbsp;de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului

    Chiar dacă art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispoziţiile Codului de procedură civilă,&nbsp;instanţele de judecată nu pot face aplicarea strictă&nbsp;a regulii&nbsp;onus probandi incumbit actori,&nbsp;ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului,&nbsp;din moment ce contravenţia intră sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

    Pe cale de consecinţă, din moment ce art. 34 din OG nr. 2/2001 este suficient de clar în sensul că instanţa competentă să soluţioneze plângerea: după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen,  ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea  verificării&nbsp;legalităţii&nbsp;şi&nbsp;temeiniciei&nbsp;procesului-verbal, iar din cele statuate de CCR reiese la fel de clar că judecătorul învestit cu soluţionarea unei plângeri contravenţionale trebuie să manifeste un rol activ deosebit, pentru că&nbsp;cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie,&nbsp;revenind instanţei de judecată obligaţia&nbsp;de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului.

    Ca o primă concluzie, din cele statuate de #### şi CCR reţinem că unui contravenient, atâta timp cât a fost acuzat de săvârşirea unei contravenţii ce poate fi calificată ca având o „natură penală” în sensul Convenţiei, trebuie să-i fie recunoscute şi respectate garanţiile prevăzute de Convenţia europeană, inclusiv prezumţia de nevinovăţie, dar care este o prezumţie relativă, la fel cum şi prezumţia de legalitate şi temeinicie recunoscută de legislaţia naţională procesului-verbal contravenţional este una relativă şi care poate opera până la limita la care ar ajunge să reprezinte o sarcină excesivă în dreptul la apărare al contravenientului, iar acesta să nu se poată apăra în mod efectiv. 

    Aceste două prezumţii, atunci când sunt puse în balanţă, trebuie analizate de la caz la caz pentru a se evita situaţia în care să fie absolutizată prezumţia de nevinovăţie şi, astfel, multe fapte contravenţionale să rămână nesancţionate sau să fie absolutizată prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal contravenţional cu riscul de a-i fi negate contravenientului prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare, ori alte garanţii prevăzute de Convenţia europeană.

    #### de cele arătate, tribunalul va reţine că fapta reţinută în actul sancţionator nu reiese din probe, dar nici că subiectul acesteia ar fi petentul, motiv pentru care va anula în totalitate procesul verbal dedus judecăţii, iar în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă va admite apelul şi va schimba în totalitate sentinţa apelată.

    Totodată, va reţine că atât timp cât legiuitorul, prin dispoziţiile art.118 alin.1 din OUG nr.195/2002, a dat dreptul contravenientului de a se apăra împotriva celor reţinute în actul sancţionator prin exercitarea, în termenului legal, a plângerii contravenţionale, va înlătura şi amenda judiciară stabilită neîntemeiat de prima instanţă de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de petentul ######### #### ### domiciliat în Suceava, #### ###### ######### ### ##, ### ##, ### ##, jud. Suceava împotriva sentinţei civile nr. ### din 20.02.2018 pronunţată de Judecătoria #####, #### #####, , în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al judeţului ##### cu sediul în ###### #####, #### ######## ### ##, #### #####.

Schimbă în totalitate sentinţa apelată în sensul următor:

Admite plângerea formulată de petentul ######### #### ### în contradictoriu cu intimatul IPJ #####, cu sediul în #### ###### #####, jud. ##### şi în consecinţă:

Anulează în totalitate procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor ##### #### ### ###### încheiat la data de 19.07.2017 de IPJ #####, cu sediul în #### ###### #####, #### #####, cu privire la contravenţia prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG #########, sancţionată de art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG ######## R.

Înlătură din sentinţa apelată dispoziţia de amendare a petentului cu suma de 500 lei, sancţiune aplicată de către instanţă în tem. art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a) Cod procedură civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 octombrie 2018.

Preşedinte, Judecător, Grefier,

# ######## ######### ##### ########

Red.+tehn.#######/18.12.2018

Tehn.####/18.12.2018

EX.5

Fond: B.Arseni